Crima la seminar
Mai întâi prima (şi ultima) invadare barbară a casei lui Cătă butonistu’ pentru un pelerinaj la placa lui audio şi „bucuria” produsă în sânul familiei odată ce am prins glas.
Prima melodie EVER despre un seminar care a fost apreciată de autorităţi incontestabile în domeniu drept citez „so black metal”.
Apoi să nu uităm motivul care ne-a făcut să scriem piesa (Cor ZBG: Da chiar! Care-i ăla?) şi anume Suferinţele tânărului Cristi care fără un Goethe drept autor s-au transformat în crimă. Şi la propriu şi la figurat se pare. Pentru ea au început să curgă aprecierile aproape instantaneu, noi devenind „copchii frustratzi şi inadaptatzi social, dar în rest ok”
Bineînţeles că „sună mişto” şi bineînţeles că suntem nişte genii neînţelese (ca toţi ceilalţi) şi că nimeni nu a sesizat profunzimea textului şi crima METAFORICĂ. Până acum.
Noroc de fotografii că fără zâmbetele „gloatei criminale” ar fi fost sortită pieirii toată ...ironia
Un' te duci tu diavole?
Această melodie, compusă prin amabilitatea lui Ionuţ şi a lui Cristi pentru a-şi arăta preţuirea pentru folclor şi oralitate...e una din cele mai mişto parodii marca ZBG (ce-i drept sunt şi tare multe), dar şi din cunoştinţele mele, cam singura pe tema asta din istoria parodiei muzicale din Românezia.
Piei Satană! Să-l punem la zid pe ăsta mic şi negru (care nu respira greu în povestea asta) şi care s-a întrupat temporar în cel mai metalist Ionuţ pe care l-am auzit până acum.Arghhh!
De la verbul favorit al lui Cristi, „a sminti”, până la faimosul cip care a oripilat feţele bisericeşti, diavolul îşi anexează o lungă listă în CV-ul lui întunecat.
Să mai zică cineva că am luat-o pe căile roackereşti ale pierzaniei când e clar ca „Un’ te duci tu diavole?” că nu-i aşa.
O lume noua
Am înregistrat, după cum spuneam, şi " O lume nouă" cu trilurile mele :) melodia nu e deloc nouă totuşi. Datează încă din neoliticul zebegist târziu, fiind compusă de fapt înaintea formulei de cvintet care ne recomandă ca cea mai serioasă trupă FĂRĂ TOBOŞAR la ora actuală. :)Şi da...cânt şi eu, contrar tuturor părerilor care ori mă exclud complet, ori mă aseamănă unor entităţi nu chiar onorante din punct de vedere muzical. Se cheamă că se confundă vocea mea cu a maestrului Cristi deoarece avem un timbru asemănător.Instrumentalul e desigur de ordinul sublimului zdrăngănitor cu un solo a la Ionuţ 100%, adică întrecând orice limită imaginabilă a polimorfismului, cu un Andrei a cărui înregistrare a contribuţiei la bass îmi suprasolicită de fiecare dată viteza de reacţie şi un Roxănescu care până să vrea acasă,chiar îşi îndeplineşte îndatoririle de stimată chitară a doua.
Urechile vă pot fi încântate chiar acum.. melodia se găseşte şi pe blog in categoria omonimă (Melodii) ;-)
